Cetatea Oratia

Cetatea Oratia
Cetatea Oratia podul dambovitei

Cetatea Oratia

La mica distanta de drumul care leaga Campulung de Brasov, pe teritoriul administrativ al localitatii Podu Dambovitei, se afla cetatea Oratia, numita si cetatea Neamtului (denumire legata de vechii ei locuitori si de originile acestora). Cetatea, ale carei ruine se profileaza si azi pe dealul care-i da numele, domina tot bazinul Vaii Dambovitei, cu iesire spre Brasov, pe Dealul Sasului.

Cetatea Oratia este amintita in diverse documente drept punct vamal in afacerile comerciale dintre Tara Romaneasca si Brasov. Intr-adevar, zidurile ei beneficiau de o pozitionare extraordinara, inconjurate fiind de crestele muntilor, deasupra unui lung perete de stanci, la buza unei prapastii ametitoare. Jos, departe, ca intr-o caldare, se zaresc casele din satul Podu Dambovitei. Pe o latura a cetatuiei, o adancitura a terenului care arata ca un sant, astazi acoperit de vegetatie, iti sugereaza ca pe aici trecea vechiul drum dintre Transilvania si Muntenia.

[box]

Harta Cetatea Oratia


View Obiective turistice, pensiuni Arges in a larger map[/box]

Cetatea Oratia este situata la 6 km nord de Rucar, in satul Podu Dambovitei si la 2 km de raul Dambovita. Cetatea a fost construita in anul 1212, de cavalerii teutoni, la indemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Acesta le-a cerut cavalerilor teutoni, care se retrageau spre vestul Europei, dupa luptele purtate in locurile sfinte, sa participe la apararea hotarelor Tarii Barsei impotriva navalirilor triburilor migratoare ale cumanilor. In acest scop, le-a acordat dreptul de a ridica in zona cetati si orase. Teutonii au cautat sa-si extinda stapanirea si peste Carpati, zidind astfel cetatea Oratia, puternic post de paza al trecatorii Branului.

[tabs slidertype="images" auto="yes"] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/zid-cetatea-oratia.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/ruine-cetatea-oratia.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/poza-cetatea-oratia.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/oratia-cetate.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/Cetatea-Oratia-podul-dambovitei.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/Cetatea-Oratia-dambovicioara.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/cetatea-oratia-arges.jpg[/imagetab] [imagetab width="550" height="400"]http://www.turism-arges.ro/wp-content/uploads/2012/05/Cetatea-Oratia.jpg[/imagetab] [/tabs]

Problemele pe care cetatea cunoscuta sub numele de Cetatea Oratia le-a pus cercetatorilor sunt variate, iar rezolvarea lor este de o importanta majora in aprecierea rolului fortificatiei pe parcursul perioadei de folosinta. I. Puscariu, A. Lapedatu si G. Treiber au incercat a atribui ridicarea cetatii cavalerilor teutoni, ultimul dintre cei mentionati invocand in sprijinul acestei ipoteze tehnica de constructie, caracteristicile turnului (deschis catre interior), denumirea de Dealul Sasului a culmii la capatul careia se afla cetatea, precum si importanta deosebita pe care o avea drumul catre Campulung din punctul de vedere al colonistilor sasi. V. Vatasianu va sublinia ca nu pot servi argumentarii nici elementele de planimetrie ori cele tipologice, si nici “pretinsul caracter teuton al colonizarii sasesti la Campulung”. Ulterior A. Lapedatu a avansat propunerea de a identifica Oratia cu cetatea Dambovita din documente. La aceasta parere au subscris si o parte dintre arheologii care au cercetat situl in anii 1968-1970 .

Gh. I. Cantacuzino a enumerat motivele pentru care o asemenea identitate nu este posibila , aderand la parerea conform careia cetatea Dambovita ar trebui identificata mai curand cu fortificatia de la Cetateni . in fine, o ultima opinie este cea care plaseaza cetatea Piatra Craiului (Kiralko) in acest loc . Argumentatia pe care o dezvolta Gh. I. Cantacuzino, legata atat de mentiunile documentare cat si de pozitia propriu zisa, este suficient de convingatoare . Ca un argument suplimentar aducea marturia lui Fr. Sulzer din 1781 in care este clar identificata cetatea Piatra Craiului cu Oratia.

poza cetatea oratia

Cetatea Oratia pictura

Data la care este construita Oratia ne este in continuare necunoscuta. Bazandu-ne insa atat pe materialul arheologic gasit cat si pe documente si contextul istoric, putem incadra ridicarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. W. Horwath a presupus ca ea fusese vama a Transilvaniei, iar o data cu trecerea cetatii in proprietatea Tarii Romanesti, Ludovic al V-lea ar fi pus sa fie ridicat Branul. Opinia nu este totusi conforma cu caracterul materialului arheologic descoperit, caracteristic pentru Cetateni, Curtea de Arges si Poenari, de asemenea parand mai normal ca ridicarea Branului sa fi fost determinata de edificarea de catre domnii transalpini a unei cetati (Oratia). De altfel ni se pare improbabil ca regii Ungariei sa fi dispus construirea unei vami care sa se afle dincolo de teritoriul stapanit de acestia.

In 1368 vama Tarii Romanesti se lua la Longo Campo vel juxta , ceea ce ar putea insemna ca la aceasta data teritoriul pe care se va afla Oratia nu era in stapanirea domnilor munteni. Acceptand acestea ar insemna ca plasam data construirii ei intre 1368 cel devreme si 1377. La sfarsitul anului 1377 vama se mutase deja langa Rucar ceea ce ar indica faptul ca lucrarile erau gata si cetatea putea fi data in folosinta. Din socotelile Brasovului din prima jumatate a secolului XVI deducem ca Oratia se afla sub jurisdictia orasului, acelasi lucru fiind evidentiat de o scrisoare mai timpurie a lui Radu cel Mare, din jurul lui 1496, in care cere judelui Brasovului si celor 12 pargari sa nu-i pedepseasca niste oameni care stricasera Podurile de la Oratii.

Cetatea Oratia strajuia drumul ce lega Campulungul de Brasov, aflandu-se la extremitatea vestica a Dealului Sasului. Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la NV si V, fiind partial sapat in stanca datorita ingustimii vaii Dambovitei pe aceasta portiune. La N si la S panta este destul de accentuata iar la V si NV peretii stancii sunt abrupti. in partea de S si la E, pe directia de acces dispre coama dealului, se afla sapat un sant lat de 10 m si adanc de 4 m. La sapaturile din 1905 s-a constatat existenta unui zid lung de aproximativ 15 m ce bara partea sudica. Cetatea este restransa ca intindere, latimea ei nedepasind 20 m. in interior, pe latura vestica, unde nu se pastreaza urmele vreunui zid, se afla o platforma lata de 7-8 m si inalta de 2 m, avand motive sa credem ca in partea sudica s-au efectuat nivelari cu piatra sparta marunt si cu pamant. Fundatiile curtinelor sunt ridicate direct pe stanca, fiind mai late decat zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m si este construit din piatra mijlocie sumar cioplita si dispusa neregulat. Pentru stabilizare si coeziune s-au folosit pietre mici. Emplectonul a fost realizat din piatra marunta legata cu mortar. in 1905 s-au observat urme ce ar indica extragerea pietrei folosita pentru constructie chiar din stanca pe care se afla cetatea si s-a apreciat inaltimea zidurilor la aproximativ 7 m. La NE se afla un turn circular deschis catre interior, asupra caruia nu s-au facut nici un fel de precizari. Portiunea sud-estica a incintei a fost singura ocupata de constructiile dependinte, cladite exclusiv din lemn dupa cum atesta urmele carbonizate si cenusa descoperite acolo. Concluzia evidenta este ca cetatea si-a incetat existenta ca urmare a unor distrugeri violente. Artefactele descoperite in 1905 nu au fost inventariate si nici studiate temeinic, insa campania din 1968-1970 a scos la lumina suficiente asemenea dovezi pentru a sustine datarea ei in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, unele elemente atestand folosirea ei si in secolul al XVI-lea. De asemenea, s-a constatat lipsa unor materiale anterioare celei de a doua jumatati a secolului al XIV-lea.

Intrarea se afla pe latura sudica, la inaltimea de 1 m fata de stanca, si are deschiderea de 2 m. Pe aceasta portiune zidul de incinta este mai gros cu 0.80 m. La o data necunoscuta intrarea a fost astupata. in interior, in partea de NE, se gaseste cisterna, circulara si cu o adancime de 5.35 m si o latime de 3.40 m. Aceasta este captusita cu piatra nisipoasa, iar sub acest placaj, pe fundul cisternei, se gaseste un strat de lut pentru impermeabilizare. Deschiderea este mai ingusta si la inceputul secolului trecut se puteau identifica oarecare amenajari pentru colectarea apelor pluviale. in trecerea sa pe aici in 1595, Filippo Pigafetta observa cetatea Piatra Craiului descriind-o ca fiind un “mic castel” care are artilerie. Aceasta precizare ne face sa credem ca platforma din partea vestica ar fi servit acestui scop, iar ca pentru acoperirea celorlalte laturi s-ar fi folosit chiar grosimea zidurilor. El mai mentioneaza ca “…drumul este sapat la dreapta intr-o stanca inalta si dreapta, asa ca tunurile si carele trebuie ridicate in sus cu scripetele iar la scoborare lasate in jos cu funiile”. Gh. I. Cantacuzino observa ca probabil unele orificii in stanca, “vizibile si astazi”, ar fi folosit pentru amenajarea unor astfel de scripeti. S-a presupus ca una dintre notele lui Lescalopier (1574) s-ar putea referi la Oratia, caz in care mentiunea ca garnizoana formata doar din cativa oameni, ar sta “intr-un turn in care patrund folosind o scara lunga pe care o trag apoi dupa ei” nu trebuie luata mot-a-mot, ci trebuie inteles ori ca resedinta propriu-zisa se afla in turnul nord-estic, in care astfel accesul s-ar face pe la un etaj superior (ceea ce ar atesta inaltimea minima a acestuia), ori ca intreaga fortificatie este numita ”turn”, accesul cu ajutorul scarii ”portabile” facandu-se dinspre drum. Aceasta ultima interpretare nu ar dovedi sub nici o forma desfiintarea intrarii de pe latura sudica, care va ramane principala pana la astuparea ei.

Tipologic, Cetatea Oratia corespunde mai curand fortificatiilor de mici dimensiuni al caror rol era de a strajui cai de acces sau puncte strategice importante, decat cetatilor propriu-zise care reprezentau ele insele, de cele mai multe ori, un astfel de punct strategic. in ceea ce priveste planul pot fi facute, cu rezerva ca aceasta rezolvare este in fapt o evolutie de la tipul cu o incinta circulara si turn central la cel cu incinta circulara si turn pe traseul curtinei, analogii cu cetatile Gradet si Drobeta, Hrastovlje din Slovenia doar in ceea ce priveste existenta unui singur turn circular, Checiny si Petrc.

1 Comment to “Cetatea Oratia”

  1. Nu prea am gasit informatii despre cetate

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



*