Satul de pe Fundul Lacului Vidraru si Mocanita

Satul de pe Fundul Lacului Vidraru si Mocanita
Mocanita Barajul Vidraru

Mocanita Barajul Vidraru

Unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare din Europa, Vidraru, ascunde o poveste impresionantă. Un întreg sat a fost scufundat sub apele gigantului realizat în anul 1965. Puţini au văzut valea în care s-au adunat apele lacului de acumulare, înainte ca această construcţie să fie gata. Unul dintre cei care isi mai amintesc acele vremuri este medicul hematolog Traian Dumitrescu, în ani 60’ fiind student, pasionat al muntelui şi al schiului.

Un sat al exploatatorilor forestieri. Ramasitele satului Cumpana salasluiesc acum sub apele Lacului Vidraru. Localitatea a existat acolo inca de pe vremea cand a inceput exploatarea forestiera in zona, aceasta activitate fiind realizata la inceput de austrieci. in jurul anului 1960, o viitura puternica a maturat o parte dintre cele cateva zeci de case. Dupa aceasta viitura, s-a luat masura inceperii constructiei barajului. „inainte sa se construiasca barajul Vidraru, in acea vale exista un sat, Cumpana, cam in dreptul actualei cabane cu acelasi nume. Viitura a maturat o parte dintre constructii, iar cele care au fost mai sus si au ramas in picioare au fost acoperite de apele Vidrarului”, spune dr. Traian Dumitrescu.

Vedere mocanita Barajul Vidraru

Vedere mocanita Barajul Vidraru

Vila Bratienilor si Vila Verde, acoperite de apa
Vila Verde apartinea administratorului padurilor la acea vreme, cei care faceau exploatatie forestiera si carau lemnul la vale cu Mocanita. Casa Autonoma a Padurilor Statului avea in satul actualmente subacvatic o vila, numita Vila Verde. in afara de aceasta vila mai impunatoare, mai existau case de locuit, un magazin, dar si o vila de vacanta a familiei Bratianu, care se afla acum pe fundul lacului, chiar in dreptul cabanei Cumpana. „Cand este nivelul apei din Vidraru mai jos, se mai pot vedea fundatiile sub apa, mai ales cele ale Vilei Bratienilor si Vilei Verde. Mai exista o constructie lunga, cu birouri, un bufet si un punct de prim-ajutor”, isi aminteste medicul. Acum toate sunt locuite doar de … pesti.

Vagonul sanitar atasat la Mocanita
O comunitate destul de mare de exploatatori forestieri locuia in zona, iar pe langa ei avea de lucru mai mereu si personalul medical, care urca periodic in munti. Mocanita, simpaticul tren arhaic, pe aburi, era mijlocul de transport folosit atat pentru a cara lemne, cat si pentru pasageri, in scop turistic. „Mocanita avea statii la Albesti, Oesti, Corbeni, Valea cu Pesti, Buda si, cap de linie, la Cumpana. La Mocanita era atasat si un vagon sanitar, care avea pe el o cruce rosie, destinat transportului ranitilor, al bolnavilor si al personalului medical. De fapt erau doua tipuri de vagoane, unul fiind un fel de platforma, iar alt vagon mai de clasa intai”, povesteste Traian Dumitrescu. Cand avea nevoie sa plece mai repede decat era programat trenul, vagoanele puteau sa se descurce si singure, fara locomotiva. Aveau un fel de frana manuala sau semi-mecanizata, in cazul vagonului mai… luxos. „Pur si simplu ii dadeau drumul la vale platformei, care avea o frana manuala, sau vagonului mai de lux, care avea un sistem semi-mecanizat. Pleca singur, fara locomotiva, pentru ca oricum avea numai de coborat”,

Din anul 1930, aproximativ, si pana cand s-a construit barajul, plecau cel putin trei Mocanite pe zi. Acum linia este desfiintata, iar Mocanita nu a mai trecut prin zona de peste o jumatate de secol, iar satul Cumpana a disparut sub ape pentru totdeauna.

Articol preluat din ZiarulProfit (click aici)

Leave a comment

Your email address will not be published.

*



*